La începutul secolului al VIII-lea, Imperiul Bizantin domina lumea sub toate aspectele ei. De aceea este foarte importantă cunoaşterea raporturilor lui cu restul lumii, Bizanţul influenţând cultural, politic şi social timp de aproape un mileniu un spaţiu geopolitic ce nu poate fi neglijat. Bizanţul a prezentat o lume nou, „ultima formă a sintezei orientale, menţinută de puternica armată a romanilor şi de sensul nemurito al civilizaţiei greceşti.”Adversarii bizantinilor au fost numeroşi. Atraşi de bogăţiile însemnate, de strălucirea cetăţii lui Constantin cel Mare, de poziţia geografică a acesteia, şi de avantajele economice ce decurgeau de aici, „barbarii2 au atacat de multe ori Constantinopolul. Aceştia nu se lăsau asimilaţi prin cultură, romanizaţi prin idei politice, sau orientalizaţi prin post şi obiceiuri. Ei au format în vreme a lui Iustinian un singur grup politic căruia i-a fost opusă „Respublica” romană. Dintre toţi adversarii, musulmanii au fost cei mai de temut, lucru sesizat destul de târziu de bizantini.

            Tema propusă în prezenta lucrare, ni s- părut deosebit de interesantă, exprimându-ne totodată speranţa că o vom putea dezvolta într-o lucrare ulterioară. Din bibliografia parcursă până acum am constatat nevoia extinderii cercetării într-un domeniu care în zilele noastre este tot mai delicat de abordat. Dificultate intervine îndeosebi din cauza poziţiilor extremiste al Islamului precum şi din contrastele interne ale celor două lumi: contrastul dintre Imperiul Bizantin şi Imperiul Persan, sau lumea musulmană. Diferenţe însemnate au existat între malurile dunării şi între frontierele orientale ale Asiei mici pentru Bizanţ, între Spania şi Asia Centrală pentru lumea musulmană precum şi între Mesopotamia bizantină şi Mesopotamia arabă. Pe plan politic, imperiul bizantin a cunoscut o indiscutabilă unitare, în timp ce lumea musulmană s-a confruntat cu o serie de particularisme regionale, care au accentuat divizările de ordin religios. Diversităţilor interne ale orientului Apropiat li se adaugă cele din ţările învecinate.- : ele au influenţat în mod direct acest spaţiu geopolitic al Evului Mediu, prin schimburile religioase şi comerciale. Principala eroare care trebuie evitată este însă generalizarea, care poate fi exclusă prin efortul de a sesiza această surprinzătoare diversitate.

            Spre deosebire de creştinii din Occident, cei de la Bizanţ cunoşteau multe lucruri despre Islam. Aceasta a reprezentat în Evul Mediu o şansă, evitând persecuţiile majore, precum şi expulzările pe de-o part şi de alta, unei frontiere deschisă osmozelor, dar în care cele două părţi În plus, după cruciada a IV-a, între Bizanţ şi lume islamică a existat un amestec de complicitate şi adversitate, care poate  lămuri o arte a situaţiei existente în Palestina, Bosnia sau Kosovo.